Uneori este suficient să explici ce vrei. Alteori, un exemplu arată mai clar tonul, forma sau nivelul de detaliu pe care îl aștepți. Exemplele pot ajuta modelul să răspundă mai potrivit, dacă alegem cu atenție ce îi arătăm și ce vrem să preia.
Când îi ceri cuiva să scrie un mesaj „mai firesc”, este posibil să înțeleagă altceva decât ai în minte. Pentru tine poate însemna propoziții mai scurte. Pentru altcineva, un ton familiar sau câteva expresii colocviale.
Aceeași neclaritate poate apărea într-o conversație cu AI-ul. Îi poți cere să simplifice o formulare și să primești un text corect, dar încă prea formal. Uneori, în loc să adaugi alte adjective, este mai ușor să arăți o variantă care îți place.
Exemplul oferă modelului ceva concret cu care să lucreze. Poate observa cum este construit răspunsul și poate încerca să aplice aceeași abordare unei cereri noi.
De aici pornesc trei termeni întâlniți în discuțiile despre prompting: zero-shot, one-shot și few-shot. Denumirile par tehnice, dar diferența dintre ele este simplă: cerem rezultatul fără exemple, cu un exemplu sau cu mai multe.
Când instrucțiunea este suficientă
Dacă scrii „Rezumă textul în trei idei principale”, îi oferi modelului o sarcină fără să îi arăți un rezumat făcut de tine. Aceasta este o cerere zero-shot.
„Fără exemple” nu înseamnă fără context sau fără material. Poți include un document, poți explica scopul și poți stabili formatul. Ceea ce lipsește este demonstrația felului în care trebuie rezolvată sarcina.
Multe cereri obișnuite pot fi formulate astfel: o explicație, o corectură, un rezumat sau câteva idei. Dacă rezultatul este potrivit, nu ai un motiv să complici promptul.
Începe cu o instrucțiune clară. Adaugă un exemplu atunci când acesta lămurește ceva ce modelul interpretează diferit.
De exemplu, „Corectează greșelile de scriere fără să schimbi formularea” poate fi suficient. În schimb, „Rescrie în stilul pe care îl prefer” are nevoie de informații despre acel stil. Un exemplu poate oferi tocmai această explicație.
Ce poate arăta un singur exemplu
Să presupunem că vrei să reformulezi mesaje într-un limbaj simplu și politicos.
Îi poți cere modelului acest lucru, dar expresiile „simplu” și „politicos” permit mai multe interpretări.
Poți adăuga o demonstrație:
Instrucțiune
„Rescrie mesajele într-un limbaj simplu și politicos. Păstrează sensul și evită formulările oficiale.”
Exemplu
Înainte: „Vă rog să îmi comunicați dacă intervalul propus este convenabil.”
După: „Îmi poți spune dacă îți convine ora propusă?”
Mesajul nou
„Vă rog să îmi transmiteți când veți avea posibilitatea să reveniți cu un răspuns.”
Aceasta este o cerere one-shot: instrucțiunea este însoțită de un exemplu rezolvat.
Exemplul arată mai mult decât ideea generală de simplitate. Demonstrează o adresare directă, o propoziție scurtă și păstrarea politeții fără expresii oficiale.
Modelul poate folosi aceste caracteristici pentru a rescrie mesajul nou. Nu are nevoie să reproducă exact cuvintele din demonstrație.
Un exemplu este util când face vizibilă o cerință care era greu de explicat doar prin descriere.
Totuși, un singur exemplu poate fi interpretat prea îngust. Modelul poate presupune, de exemplu, că toate mesajele trebuie să devină întrebări. Dacă ai nevoie de mai multe tipuri de formulări, o singură demonstrație poate să nu fie suficientă.
Când ajută mai multe exemple
O cerere few-shot include mai multe exemple. Acestea pot arăta cum se aplică aceeași regulă în situații diferite.
În cazul mesajelor, ai putea adăuga o demonstrație care este o informare:
Înainte: „Vă aduc la cunoștință că nu voi putea participa.”
După: „Vreau să te anunț că nu pot participa.”
Și una care exprimă o mulțumire:
Înainte: „Vă mulțumesc pentru sprijinul acordat în clarificarea acestei situații.”
După: „Îți mulțumesc că m-ai ajutat să lămuresc situația.”
Acum modelul vede aceeași preferință de limbaj în trei forme: întrebare, informare și mulțumire. Poate observa ce rămâne constant, fără să se fixeze pe structura unei singure propoziții.
Aceasta este valoarea exemplelor variate. Ele arată cum se aplică o regulă dincolo de primul caz.
Nu există un număr de exemple care să fie potrivit pentru orice cerere. Dacă unul lămurește suficient ceea ce vrei, poți rămâne la el. Dacă situațiile diferă, adaugi exemple care arată diferențe relevante.
Modelul poate prelua și lucruri pe care nu le-ai intenționat
Un exemplu transmite simultan mai multe caracteristici: lungimea, vocabularul, ordinea informațiilor, tonul și felul de adresare.
În demonstrațiile noastre apare adresarea cu „tu”. Dacă mesajul nou este destinat unei persoane căreia trebuie să i te adresezi cu „dumneavoastră”, trebuie să precizezi acest lucru. Altfel, modelul poate prelua și familiaritatea, deși tu urmăreai doar simplificarea exprimării.
Poți spune: „Folosește exemplele pentru claritatea formulării, dar păstrează adresarea cu «dumneavoastră» în mesajul nou.”
La fel, dacă toate exemplele încep cu aceeași expresie, modelul o poate repeta. Dacă toate au două propoziții, poate păstra acea lungime și când ar fi necesară o explicație suplimentară.
Când oferi un exemplu, spune ce caracteristici vrei să fie preluate dacă există riscul unei confuzii.
Merită să verifici și dacă exemplul respectă instrucțiunea. Dacă ceri concizie, dar arăți un text lung și repetitiv, transmiți două indicații diferite. Demonstrația trebuie să susțină cererea.
Exemplele trebuie să arate și cum tratăm neclaritatea
Exemplele pot ghida nu doar stilul, doar și clasificarea unor informații. În asemenea situații, corectitudinea lor contează mult.
Să presupunem că vrei să grupezi răspunsurile la o invitație în „participă”, „nu participă” și „neclar”.
Un set de exemple ar putea fi:
„Da, voi veni.” → Participă
„Nu pot ajunge de data aceasta.” → Nu participă
„Încerc să ajung, dar încă nu pot confirma.” → Neclar
Al treilea exemplu arată o limită importantă: o posibilitate nu este o confirmare. Dacă l-ai eticheta drept „participă”, ai oferi modelului o regulă greșită.
De aceea, exemplele nu trebuie alese numai dintre cazurile ușoare. Dacă sarcina conține situații ambigue, merită să arăți cum vrei să fie tratate.
Un exemplu greșit poate transmite modelului tocmai eroarea pe care vrei să o eviți.
Cum arăți ce nu vrei
Uneori, diferența devine mai clară printr-un exemplu de evitat. Acesta trebuie etichetat și însoțit de o explicație.
De exemplu:
De evitat: „Această metodă îți garantează că nu vei mai uita nimic.”
Preferat: „Această metodă te poate ajuta să îți amintești mai ușor lucrurile importante.”
Poți preciza că prima formulare face o promisiune absolută, iar a doua exprimă un beneficiu posibil fără să îl garanteze.
Dacă incluzi doar formularea nedorită, modelul o poate interpreta ca pe un model de urmat. Contrastul trebuie să fie explicit.
Când folosești exemple pentru stil, cere preluarea caracteristicilor, nu copierea expresiilor distinctive: „Păstrează nivelul de claritate și tonul exemplelor, folosind formulări potrivite noului mesaj.”
Exemplele proprii, scurte și relevante sunt adesea suficiente pentru a arăta ce urmărești.
Cum îți dai seama dacă exemplele ajută
Poți compara rezultatul obținut doar cu instrucțiunea cu cel obținut după adăugarea exemplelor. Urmărește ce voiai să îmbunătățești: formatul, tonul, consecvența sau felul în care sunt tratate cazurile neclare.
Verifică și dacă au apărut efecte nedorite. Modelul repetă aceleași începuturi? Copiază formulări? Forțează un caz diferit în structura exemplului?
Dacă vrei să reutilizezi cererea, încearc-o pe câteva materiale noi, inclusiv pe unul mai puțin obișnuit. Un singur rezultat reușit nu arată cum se va comporta în toate situațiile.
Pentru o cerere creativă, diversitatea exemplelor poate fi deosebit de importantă. Dacă arăți numai titluri care încep la fel, este posibil să primești mai multe variații ale aceleiași construcții. Poți oferi forme diferite sau poți preciza că urmărești nivelul de claritate, fără să impui aceeași structură.
Păstrează exemplele care îmbunătățesc rezultatul. Dacă nu aduc nimic util, modifică-le sau elimină-le.
De la demonstrație la evaluarea răspunsului
Zero-shot, one-shot și few-shot descriu trei moduri de a formula o cerere: fără exemple, cu unul sau cu mai multe. Alegerea depinde de cât de ușor poate fi înțeles rezultatul dorit din instrucțiuni.
Nu trebuie să începi cu mai multe exemple și nici să le folosești la fiecare întrebare. Uneori, o cerință directă este suficientă. Alteori, o demonstrație scurtă lămurește o preferință pe care ai încercat să o explici prin mai multe mesaje.
Respectarea unui exemplu nu confirmă însă că întregul răspuns este bun. Poate avea tonul potrivit și totuși să omită o condiție sau să conțină o informație greșită.
În articolul următor, „Cum verifici dacă un răspuns AI este cu adevărat bun”, vom vedea cum apreciem rezultatul după ceea ce trebuia să obținem și cum identificăm problemele care merită corectate.
Dacă apreciezi conținutul Omul Digital, susține dezvoltarea proiectului.
